Primul Crăciun fără cel drag: cum îl păstrăm aproape pe cel care lipsește de la masă

Primul Crăciun fără cel drag este, pentru multe familii, mai greu decât se așteptau. Sărbătoarea înseamnă a fi împreună, iar tocmai atunci se simte cel mai tare cine lipsește: scaunul gol, rețeta pe care doar el o făcea cum trebuie, vocea care era acolo în fiecare an. Rândurile de mai jos nu sunt sfaturi de specialitate, ci câteva gânduri pentru cei care se pregătesc acum, pentru prima dată, de sărbători astfel.

De ce e atât de greu primul Crăciun fără cel drag

Crăciunul e făcut din gesturi care se repetă: același glob în vârful bradului, aceleași bucate pe masă, aceiași oameni în jurul ei. Când cineva pleacă, gesturile acestea devin, deodată, și prețioase, și dureroase.

În multe familii din România, în primul an de doliu casa nu se împodobește ca de obicei și nu se primesc colindători. Alte familii aleg să păstreze obiceiurile, pentru că le dau putere. Nu există o singură cale corectă.

Nu trebuie să faceți totul la fel

Ajută să vorbiți din timp, liniștit, în familie, despre ce își dorește fiecare:

• Unde petrecem Ajunul? Acasă, ca întotdeauna, sau anul acesta în altă parte?
• Ce obiceiuri păstrăm și la ce renunțăm acum?
• Vrem să ne amintim de el împreună și, dacă da, cum?
• Cine are nevoie de mai multă atenție și cine are nevoie de liniște?

Dacă pentru ceva nu aveți putere acum, puteți spune nu. O sărbătoare mai scurtă și mai simplă poate fi la fel de plină de iubire.

Moduri liniștite de a ne aminti

Amintirea nu trebuie să fie un gest mare. De multe ori, lucrurile mici îl țin aproape pe cel care lipsește:

• O lumânare aprinsă pe masă. O puteți aprinde înainte de cină, cu un moment de liniște.
• Rețeta lui. Dacă exista un fel de mâncare care era „al lui”, îl puteți găti și anul acesta, povestind despre el.
• Fotografii vechi. Răsfoitul albumelor aduce adesea la suprafață povești pe care nu le-a mai spus nimeni de mult.
• Un obiect al lui. Un lucru care i-a aparținut își poate găsi locul în brad sau pe masă.
• O scrisoare pentru el. Ce n-am apucat să spunem se poate scrie. Nu trebuie trimisă și nu trebuie arătată nimănui.
• Biserica și cimitirul. Mulți merg la biserică pentru un parastas, dau de pomană în numele celui plecat sau aprind o lumânare la mormânt înainte de sărbători.
• O faptă bună în numele lui. O donație sau un ajutor pentru cineva aflat în nevoie, ceva ce și el ar fi făcut cu drag.

Când în familie sunt și copii

Și copiii trec prin doliu, doar că adesea altfel decât adulții. Îi poate ajuta să participe și ei la amintire: să facă un desen, să aprindă lumânarea sau să spună ce își amintesc. Cuvintele simple și sincere ajută, de obicei, mai mult decât tăcerea.

Când durerea e prea grea

Doliul se trăiește diferit de la om la om și în ritmuri diferite. Dacă simți că durerea devine tot mai greu de purtat, dacă nu mai poți dormi, mânca sau face lucrurile de zi cu zi, e bine să ceri ajutorul unui specialist: medicul de familie, un psiholog, un grup de sprijin sau, dacă îți este aproape, un preot. A cere ajutor nu e o slăbiciune.

Un loc pentru amintiri

Și după sărbători e bine să existe un loc unde amintirile rămân împreună. Pagina memorială digitală Maradandó poate fi un astfel de loc: fotografii, videoclipuri, povestea vieții și o carte de oaspeți în care rudele și prietenii de departe pot aprinde o lumânare, chiar și în seara de Ajun. Dacă vrei, poți citi cum funcționează și ce plăcuțe memoriale se pot așeza pe monument. Pentru întrebări, scrie-ne.